Divortul d.p.v.juridic

Codul Familiei prevede în articolul 37 că desfacerea căsătoriei se poate face în aceste condiţii: decesul unuia dintre soţi, declararea judecătorească a decesului unuia dintre soţi sau prin divorţ. Divorţul este singura cale care este un rezultat al voinţei unuia dintre soţi, atunci când există motive temeine pentru care căsnicia nu mai poate continua. Dar pentru ca desfacerea căsătoriei să aibă loc nu este suficient ca unul dintre parteneri să dorească acest lucru. Dacă ambii soţi sunt de acord, procedura este simplă, iar procesul va dura puţin şi fără complicaţii. Însă sunt situaţii în care celălalt partener este împotriva divorţului, iar în acest caz este nevoie ca în instanţă să se demonstreze că relaţia respectivă nu mai poate continua. Sunt şi situaţii în care ambii soţi vor să divorţeze, dar fiecare încearcă să convingă instanţa că celălalt este vinovat, dorind în acest fel să fie favorizat în ceea ce priveşte încredinţarea copiilor şi să obţină pensie de întreţinere.
Condiţiile în care se poate divorţa
Art. 38, Codul Familiei: "Instanţa judecătorească poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive întemeiate, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacă sunt indeplinite următoarele condiţii:
a. până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.
b. nu există copii minori rezultaţi din căsătorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sănătăţii sale face imposibilă continuarea căsătoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanţa va ţine seama şi de interesele minorilor".
Introducerea acţiunii de divorţ
Pentru declanşarea procedurii de desfacere a căsătoriei trebuie introdusă acţiunea de divorţ. Aceasta trebuie să cuprindă:
- numele şi adresa reclamantului
- numele şi adresa pârâtului
- data şi locul unde a fost încheiată căsătoria
- date privind copiii: dacă există - numele şi data naşterii acestora; dacă nu există - se menţionează acest lucru.
- date cu privire la locuinţă
- date cu privire la nume, dacă se solicită păstrarea numelui sau revenirea la cel anterior căsătoriei
- solicitarea pensiei de întreţinere (dacă este cazul)
- motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie. Este indicat ca acestea să fie descrise cronologic. Se menţionează dacă au existat acte de violenţă morală sau fizică, dacă soţul pârât manifesta dezinteres pentru viaţa de familie, dacă întreţinea relaţii extraconjugale, dacă era consumator de băuturi alcoolice, dacă au existat despărţiri etc.
- dacă se solicită cheltuieli de judecată
Soţul reclamant trebuie să depună personal acţiunea la judecătorul de serviciu de la Judecătoria în raza căreia se află ultimul domiciliu comun al soţilor, în două exemplare dacă soţii nu au copii minori şi în trei exemplare dacă au. În unele oraşe mici există regula ca acţiunile de divorţ să fie depuse direct la Preşedintele Judecătoriei, deoarece instanţa are obligaţia ca, la început, să încerce împăcarea celor doi soţi.
La acţiune se ataşează o serie de acte:
- certificatul de căsătorie în original. Dacă acesta este pierdut sau este reţinut de către soţul care nu este de acord cu divorţul, este nevoie ca persoana în cauză să se adreseze serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria şi să solicite un duplicat.
- copiile actelor de naştere ale copiilor (când e cazul)
- certificate medico-legale (când e cazul). Este recomandabil ca acestea să nu se depună în original, pentru a evita sustragerea lor de către celălalt soţ.
- chitanţa doveditoare pentru plata taxei judiciare de timbru. Taxa judiciară de timbru este de 342.000 lei dacă cererea se întemeiază pe art.38 alin.1 şi 2 din Codul Familiei şi 68.000 lei dacă este întemeiată pe art.38 alin.3 din Codul fam. sau dacă soţul reclamant nu are venituri.
Acestă taxă se plăteşte la CEC, în contul judecătoriei la care se introduce acţiunea de divorţ.
La art. 38 alin. 3 Cod. fam. se pot încadra situaţiile în care oricare dintre soţi suferă de o afecţiune care împiedică continuarea căsătoriei sau soţul pârât...
... suferă de alienare mintală cronică sau debilitate mintală cronică;
... a fost declarat dispărut prin hotărâre judecătorească definitivă sau s-a stabilit în străinătate părăsindu-şi partenerul de viaţă;
... a fost condamnat pentru tentativă sau complicitate la tentativă de omor împotriva soţului reclamant, a favorizat pe cei care au comis astfel de fapte, i-a provocat vătămări grave soţului reclamant;
... a fost condamnat pentru infracţiuni privitoare la viaţa sexuală,
... a fost condamnat, pentru una sau mai multe infracţiuni, să execute o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin 3 ani (alte infracţiuni decât cele prevăzute anterior), iar cererea de divorţ a fost indrodusă în timpul executării pedepsei.
Cererea reconvenţională - când soţul pârât devine reclamant
Soţul pârât poate să reacţioneze la cererea de chemare în judecată prin introducerea cererii reconvenţionale, în special dacă doreşte să solicite desfacerea căsătoriei din vina soţului reclamant. Art. 608 alin. 1. Cod. procedura civilă prevede că cererea reconvenţională privind divorţul poate fi introdusă până în prima zi de infăţişare şi trebuie să fie în legătură cu ceea ce s-a întâmplat până la acea dată. Pentru faptele săvârşite de reclamant după această dată, soţul pârât poate să facă cerere reconvenţională până la începerea dezbaterilor pe fond în cererea reclamantului. În situaţia în care motivele au apărut după începerea dezbaterilor pe fond sau în timp ce judecata se afla în apel, pârâtul poate să introducă cererea la instanţa competentă pentru judecarea apelului.
(informaţii suplimentare privind cererea reconvenţională)
Desfăşurarea procesului de divorţ
În procesele de divorţ, soţii pot fi asistaţi de avocat, dar nu pot fi reprezentaţi, astfel că trebuie să se prezinte personal la fiecare termen. Există însă câteva excepţii: când unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, dacă este pus sub interdicţie, dacă suferă de o afecţiune gravă sau dacă şi-a stabilit domiciliul în străinătate.
La primul termen
- prezenţa reclamantului este esenţială, deoarece în lipsa acestuia acţiunea de divorţ va fi respinsă, considerându-se că a renunţat la judecată.
- reclamantul arată care sunt dovezile pe care le va folosi pentru a dovedi acţiunea: martori (pot să fie rude), acte.
- pârâtul, în cele mai multe cazuri, solicită amânare pentru a-şi angaja apărător.
Atenţie! Se întâmplă ca, de foarte multe ori, soţul care este împotriva divorţului să ceară amânări repetate, prelungind în acest fel procesul. Legea prevede posibilitatea amânării judecăţii în anumite situaţii. Se poate solicita amânare pentru lipsă apărător doar o singură dată. Alte motive pentru amânare pot fi: probleme grave de sănătate (dovedite cu acte medicale) care împiedică prezenţa părţii la proces, lipsa unui martor, necesitatea efectuării unei expertize, etc.
În cazul în care una dintre părţi cauzează prejudicii celeilalte prin amânare (amânări succesive, tergiversarea procesului prin amânări), partea afectată (indiferent dacă este pârât sau reclamant) poate solicita despăgubiri (art. 154 C. proc. civ).
- dacă divorţul este prin acordul ambelor părţi şi sunt îndeplinite condiţiile art. 38 din Codul Familiei (a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei.şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie) acţiunea rămâne în pronunţare.
La următoarele termene
- are loc audierea martorilor.
- dacă soţii au copii, va fi implicată şi autoritatea tutelară, aceasta realizând o anchetă socială la domiciliul părţilor. Atenţie! Este important ca ancheta să aibă loc la domiciliu, iar în cazul în care nu se întâmplă aşa este bine să sesizaţi instanţa.
- dacă copiii au împlinit vârsta de 10 ani, vor fi aduşi în instanţă pentru ca judecătorul să vorbească cu ei..
Despre probe
Art. 190 Cod. proc. civ. prevede că în procesele de divorţ pot fi martori rudele părţilor exceptand descendenţii acestora. După caz, se mai pot folosi acte, expertize etc. Interogatoriul nu se poate folosi pentru cererea de desfacere a căsătoriei, ci doar pentru cererile accesorii: încredinţarea copiilor, stabilirea pensiei de întreţinere, partaj.
Incredinţarea copilului
Incredinţarea copilului depinde de mai mulţi factori:
- vârsta acestuia
- situaţia materială a părinţilor
- probitatea morală a părinţilor
- mediul în care fiecare părinte ar urma să crească copilul
- atitudinea fiecarui părinte faţă de copil în perioada anterioară introducerii acţiunii de divorţ
- opţiunea copilului (când acesta are mai mult de 10 ani).
Rolul judecatorului este de a încredinţa copiii părintelui care îi poate asigura cele mai bune condiţii acestora.
Pensia de întreţinere
După încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, la solicitarea acestuia, celălalt va fi obligat de către instanţă la plata unei "pensii alimentare", obligaţie care va dura până la terminarea studiilor, cel tarziu până la împlinirea vârstei de 26 ani. Cuantumul acesteia depinde de numărul de copii: pentru un copil - cel mult un sfert din venitul net al părintelui obligat la plata pensiei; pentru doi copii - cel mult o treime din venitul net al părintelui respectiv, iar în cazul în care este vorba de mai mulţi copii - cel mult jumătate din venitul net.
Dar nu doar copiii pot beneficia de pensie de întreţinere. Art. 41 din Codul Familiei prevede:
"Până la desfacerea căsătoriei în condiţiile prevăzute la art. 39 (căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul a rămas irevocabilă), soţii îşi datorează întreţinere.
Soţul divorţat are dreptul la întreţinere, dacă se află în nevoie din pricina unei incapacităţi de muncă survenite înainte de căsătorie, ori în timpul căsătoriei; el are drept de întreţinere şi atunci când incapacitatea se iveşte în decurs de un an de la data desfacerii căsătoriei, însă numai daca incapacitatea se datorează unei împrejurări în legătură cu căsătoria.
Întreţinerea datorată potrivit dispoziţiilor alin. 2 poate fi stabilită până la o treime din venitul net din muncă al soţului obligat la plata ei, potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti. Această întreţinere, împreună cu întreţinerea datorată copiilor, nu va putea depăşi jumătate din venitul net din muncă al soţului obligat la plată.
Când divorţul este pronunţat numai din vina unuia dintre soţi, acesta nu va beneficia de prevederile alin. 2 şi 3 decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
În toate cazurile, dreptul la întreţinere încetează prin recăsătorirea soţului îndreptăţit să o primească".
Atentie! Este important ca solicitarea pensiei de întreţinere să fie menţionată în acţiunea de divorţ, deoarece, în caz contrar, există posibilitatea ca instanţa să nu ia în considerare o cerere ulterioară.
Cum alegi un avocat bun
Dacă divorţul este de comun acord, iar cei doi soţi s-au inţeles asupra tuturor apectelor legate de această decizie, situaţia se poate finaliza cu bine şi fără avocat. În caz contrar, dacă unul dintre soţi este împotrivă, pentru ca divorţul să decurgă fără complicaţii este esenţială implicarea unui avocat bun, cu experienţă în divorţuri. Pentru a descoperi un astfel de avocat, o soluţie poate să fie şi asistarea la câteva procese de divorţ şi urmărirea prestaţiei avocaţilor. La fiecare Judecătorie sunt afişate liste cu procesele care au loc, astfel că nu sunt greu de identificat procesele de divorţ.
După divorţ - partajul
Toate bunurile materiale care se obţin în timpul căsătoriei aparţin în proprietate comună ambilor soţi, exceptând moştenirile, premiile, recompensele - acestea fiind considerate bunuri proprii ale celui care le-a primit. După rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ se realizează partajul, iar fiecare soţ are dreptul la jumătate din totalitatea acestor bunuri. Dacă cei doi soţi nu au stabilit de comun acord cum să împartă bunurile, instanţa va solicita efectuarea unui expertize şi va decide modul de împărţire.
Partajarea se face în mod egal, indiferent de aportul fiecăruia dintre soţi (exceptând bunurile proprii menţionate mai sus).

Sursa

---

Sincer,va doresc sa nu aveti parte de asa ceva, dar..nu se stie niciodata.