Visand la Fat Frumos

Ca o prinţesă ce sunt, încă mai am momente când visez la Făt-Frumos pe cal alb. Deşi în cea mai mare parte a timpului sunt conştientă de faptul că nu se poate găsi o persoană perfectă pentru mine din toate punctele de vedere, care să se muleze pe stilul meu de viaţă întru totul, uneori îmi place să visez. Dacă până la urmă tot revin cu picioarele pe pământ, nu văd ce-i rău în a visa?

Aşadar, în unele weekenduri în care mă relaxez în spa-ul meu personal, de acasă, îmi permit să visez la acel Făt-Frumos, conceput întocmai pentru mine, care mi-a citit cu atenţie toate posturile şi articolele şi stie, dar şi înţelege, cele mai mici şi nesemnificative amănunte despre mine. El, cel care ştie ce vreau să spun de la primul cuvânt rostit şi care înţelege ce mesaj voiam să transmit, fără să fie nevoie să-i explic din nou, cu alte cuvinte.

El, care ştie cumva, într-un mod ciudat, fără să-mi fie « stalker », toate etapele prin care am trecut şi toate lucrurile mai mult sau mai puţin nebuneşti pe care le-am facut şi-mi înţelege toate experienţele fără să se sperie şi fără să se gândească la faptul c-aş putea fi una dintre cele mai lipsite de sentimente persoane de pe pământ. Şi care îmi citeşte gândurile, dar nu arată că mi le ştie decât atunci când vreau eu să le ştie, iar când aş vrea să nu mi le poata citi, le ţine pentru el şi le şterge din mintea sa în cel mai scurt timp posibil.

El, care mă recunoaşte dintr-o mie de alte femei mergând pe stradă, vine la mine şi ştie cum să mă impresioneze din prima, cum să nu-mi creeze repulsie, cum să mă abordeze direct şi totuşi fără să pară arogant, cum să mă dea peste cap rapid şi totuşi fără să mă facă să mă tem. Şi mai ales el, cel care, deşi ştie exact cum sunt, nu se teme nici el să fie cu o astfel de fată, de care poate că alţii ar fi fugit mâncând pământul.

Îi spun acum la revedere şi revin la ale mele, însă ne vom mai vedea, căci de visat nu m-oi lăsa!