Cuplul in intimitate,pe"pilot automat"!

Cand un cuplu isi pune problema divortului si nu o face putem sa vedem cu usurinta ca in acel cuplu exista o problema fundamentala care este la nivelul legaturii. Fiecare din ei este prins in furia relatiei, in starea de tensiune in care sentimentul de vinovatie altereaza de la propria culpabilitate la a celuilalt.





Aceste sentimente de furie altfel usor de gestionat cand este individual tratat devin de o forta exponentatiala cand cei doi se gasesc in intimitate. Este ca si cum celalalt ar contribui la pierderea perceptiei realitatii pentru fiecare in parte.

Ceea ce se produce este o stare de regresie in care intimitatea este resimtita ca negativa, ca fiind un atribut al afectivitatii pure. Intimitatea cuplului joaca in general o forta regresiva puternica. In intimitate fiecare din ei ajunge sa se comporte intr-un mod similar celui din copilaria mica. Sentimentul de irealitate este puternic, logica atat de obisnuita isi pierde forta si devine un efect al afectului in care impulsivitatea trece pe primul loc.

Starea de regresie este in general una placuta, cuplul in intimitate traieste momente placute, se simte realizat, resimte o stare de reparatie narcisica atunci cand este necesar. Este jocul cuplului care, de multe ori, ia forma unei miscari erotice, sexuale sau de dialog. In aceste momente de criza insa forta regresiva se muta in alt plan pentru ca in intimitate nu se mai manifesta partea placuta ci cea de ura, furie, amenintare, forta.

Aceasta intimitate poate sa fie pastrata si atunci cuplul nu mai incearca sa faca nimic. Toate certurile, tensiunile, amenintarile sunt tolerate. In aceste caz cuplul continua sa functioneza adecvat insa cu o mare suferinta. Cei doi incearca sa isi construiasca un mediu similar, placut in alta zona. Asa apar situatiile in care legaturile extraconjugale sunt favorizate, alte persoane aflate in aceasta situatie se angajeaza mai mult la serviciu. Toate aceste actiuni sunt consecinte ale crizei din cuplu si nevoii de intimitate.

Cand intimitatea nu reuseste sa contina aceste situatii de regresie in care furia, ura, resentimentele sunt consecinta considerarii legaturii ca fiind de inamicitie se ajunge la o stare publica, la o stare in care sunt implicati prietenii, rudele, uneori se ajunge pana la serviciu. In aceste cazuri protagonistii devin un obiect de disputa, se cauta aliati in mediul social dat.

Indiferent de modul in care se dezvolta situatia, dificultatea majora pleaca de la transformarea mediului bun al intimitatii intr-unul periculos, riscant. Cum se produce acest lucru devine adevarata problema a cuplului. Restul sunt consecinte inevitabile. Intimitatea este profund afectata ca si cum un virus ar intra si ar impiedica pe cei doi sa mai poata sa reuseasca sa fie pe aceiasi lungime de unda decat in conflict major si irational.

Solutia este re-aducerea observatiei, a faptului ca ceea ce se intampla cu cuplul este ceva care pleaca de la acest virus care nu este unic. In aceasta intimitate gasim intimitatea profund afectata. Ca este vorba despre lupta pentru putere, de doliu, de pierdere continerii, de nereusita plasarii limitei intre "exterior" si "interior", ca este vorba despre aparitia unui copil care modifica radical datele legaturii de cuplu sau despre imposibilitatea aparitiei unui copil toate acestea pot sa faca obiectul care "repara" intimitatea profund afectata.

Dar problema este urmatoarea – ca acest "virus" nu este cunoscut, ca el actioneaza inconstient, ca pare ceva autonom din partea cuplului. Este ca si cum aflati in intimitate intra pe un "pilot automat" care ii conduce in plina irationalitate. Sa observi acest comportament este o solutie la indemana. Dar intrebarea ramane – cum facem sa transformam virusul inconstient in ceva care poate sa fie "lucrat". Oricealte amenajari nu ajung prea departe si constituie solutii pentru cateva luni de zile.