Eu DE CE nu pot sa fac copii!?

Scris de **Vio** Joi Iul 07, 2011 11:59 pm

Iata o intrebare spinoasa, care nu poate primi decat raspunsuri incomode. Pentru ceea ce urmeaza sa dezvalui este nevoie de un grad ridicat de constiinta si de acceptare a faptului ca singurul responsabil pentru viata pe care o am sunt eu si numai eu! Nimeni altcineva nu este de vina pentru ceea ce mi se intampla mie!

Dar sa ne intoarcem la intrebarea cheie, pe care o auzim ca pe un refren: “Eu de ce nu pot sa fac copii?”. Iar de aici incepe delirul: M-a batut Dumnezeu. Nu vrea Dumnezeu. N-a fost in stare doctorul sa faca inseminarea cum trebuie. N-am barbat bun. Oare de ce toate aceste raspunsuri exclud implicarea personala? In exemplele citate, oricine altcineva este responsabil pentru ceea ce i se intampla femeii atat de doritoare de copii, in afara de… ea insasi. Dar sa o implicam si pe ea in ecuatie, sa auzim alt tip de raspunsuri: Nu pot. Nu sunt pregatita. Da, dar nu acum. Mai intai sa am casa. Intai cariera, dupa care am eu timp de copii.

Pai trebuie sa intelegemn ceva din capul locului: noi suntem ca niste calculatoare si ne programam singuri. Orice gand este de fapt o porunca pe care o adresam Universului (lui Dumnezeu, cum doriti sa puneti problema) si, desi nu ne dam seama, toate dorintele ne sunt implinite. Primul pas pe care trebuie sa-l facem pentru a obtine ceva este sa ne hotaram exact ce vrem! Daca spunem "Imi doresc atat de mult sa am un copil, dar sa ne luam mai intai casa, dar sa mai strang niste bani ca sa am cu ce sa-l cresc" etc., scuzati-ma, dar bietul Univers (sau bietul Dumnezeu) nu mai stie ce sa inteleaga, pentru ca e vorba de doua planuri paralele. Daca am introdus o negatie sau un “dar”, inseamna ca ne-am creat singuri o opozitie si, in cele din urma un blocaj. Dumenzeu ce sa faca mai intai: Sa-mi dea copilul sau sa-mi dea casa? Sa ma ajute sa raman insarcinata sau sa-mi creeze un culoar de afirmare profesionala? Practic, imi doresc doua lucruri in acelasi timp. Asadar, avem de a face cu o traire paradoxala pe care o alimentam inconstient.

Eu sunt in orice imprejurare sursa propriului blocaj. Si cum reusesc aceasta performanta? Haideti sa vedem care sunt cele 3 niveluri de creatie la care avem acces:

Orice gand, cuvant si fapta ne creeaza realitatea asa cum o experimentam. Tu pe ce nivel de creatie te situezi? Cum functionezi? Din experienta mea de consiliere, principala sursa de blocaj a conceptiei si a sarcinii este blocajul mental. De ce? Pai avem de-a face cu persoane care, in majoritatea timpului, isi traiesc viata in… cap. Au tot timpul planuri si idei. De fapt, inseamna ca isi gandesc viata, nu ca si-o traiesc. In cazul tau cum stau lucrurile? Te-ai intrebat vreodata? Daca te gandesti sa faci un copil, te gandesti, te gandesti, ajungi sa faci o obsesie pentru aceasta idee care ramane… o idee. De fapt, energia vitala, inclusiv cea sexuala se consuma la nivel intelectual. Gandurile iti devoreaza si subordoneaza orice alte forme de manifestare.

Mai departe, vorbesti non-stop despre copil si emiti mesaje in Uinvers: “N-am copil, vreau un copil, imi doresc un copil”. Aminteste-ti clipa de clipa ca Universul (Dumnezeu, cum vrei sa zici tu) iti indeplineste orice dorinta! Daca tu repeti ca siti doresti ceva sau ca vrei ceva, de fapt ce faci? Afirmi o lipsa! Inseamna ca nu ai acel ceva! Iar Dumnezeu ce spune? “Ai dreptate, daca iti doresti, eu iti indeplinesc dorinta! Poftim! Doreste-ti in continuare!”. Pentru ca tu singur perpetuezi aceasta dorinta care, de fapt, inseamna afirmarea unei lipse.

Atunci, daca traim la nivel mental si intelectual, cata energie sa mai ramana pentru activitatea propriu-zisa de procreere? Mai mult, nu-ti gandesti doar viata, ci si copilul: vreau sa fie frumos, destept, sa aiba ochii lui ta-su (neaparat albastri) si buzele ma-sii etc. etc., adica bla bla bla. Scuze, am uitat! Sa mai fie si baiat!

Pai cum ramane cu iubirea neconditionata? Adica o sa iubesti acest copil numai daca indeplineste anumite criterii? E si normal ca el sta departe de tine. Cand vei fi pregatita sa il iubesti neconditionat, fii sigura ca el va alege sa vina la tine. Mai sunt multe aspecte pe care le tin doar pentru cei care sunt pregatiti sa capete un anumit tip de informatie, de natura spirituala (de exemplu care e rolul sarcinilor cu probleme, de ce e nevoie de tratament indelungat pentru ca unele femei sa ramana gravide etc.).

Concluzia este insa invariabila: sarcina este o chestiune de asumare! Atunci cand, indiferent de conditii, de limitari, de prejudecati, iti doresti cu adevarat un copil si te abandonezi in mainile Universului, accepti fie ce-o fi, inveti sa traiesti in siguranta si sa iubesti viata cu tot ceea ce are ea sa-ti ofere, in momentul in care iti invingi frica de viitor, de tine insati (ca nu vei fi o mama buna, ca nu vei putea sa-l cresti, ca nu vei avea cu ce etc.), de imprevizibil, copilul (care iti da tarcoale din timp si iti transmite subliminal mesajul “Hai odata! Ai incredere in viata, in Dumnezeu si in mine!”) isi va face aparitia. Un singur exemplu: O femeie constienta ca nu va putea pastra langa ea barbatul cu care avea o relatie instabila, isi dorea la nebunie un copil care, nu mai venea. In momentul in care si-a spus, dupa mai multe avorturi spontane: “Bun! Imi dau seama ca nu pot sa tin langa mine acest barbat care poate zbura oricand la alta, dar eu pe el il iubesc, suntem liberi, are gene bune, eu cu el vreau un copil!”, deci in momentul in care si-a asumat sarcina pe deplin, in momentul in care s-a abandonat, a dus sarcina pana la capat. Cazul este real.

Doua mesaje si-ar mai avea locul aici:

Uita-te in oglinda, sa inveti sa te iubesti si sa te accepti! Asta are directa legatura cu stima de sine si cu modul in care am fost crescuti. Sunt femei care nu se iubesc pe ele, care nu se considera demne de a fi iubite. Ori nu poti sa dai mai departe dragoste daca tu nu esti dragoste. E ca si cum ai da bani cu imprumut. Daca tu n-ai, de unde sa dai si altuia? La fel stau lucrurile cu copilul: daca rezervorul tau de iubire este gol, daca tu nu te iubesti pe tine, de unde sa daruiesti iubire altui suflet? Cum spunea Mae West: “Daca tu nu consideri ca esti minunat, de ce-ar face-o altcineva?”. Deci de ce-ar face-o un copil pe care tu ti-l doresti langa tine? Spuneam ca suntem un pachet de programe. Reprogrameaza-te! Pune-ti pe oglinda din baie sau oriunde la loc vizibil un mesaj pe care scrie “Ma iubesc si ma accept asa cum sunt in clipa de fata.” Asimileaza-l!

De asemenea, nu as dori sa deschid alte discutii, asa ca va invit sa priviti fiecare experienta ca pe o lectie. Nu poti sa ai copii. Bun! Ce ai tu de invatat din asta? Care e mesajul pe care trebuie sa-l primesti? Sa mai spunem ca din programul vietii tale e posibil sa nici nu faca parte copiii! Atunci de ce sa nu te bucuri pentru ceea ce ai, incapatanandu-te sa regreti ceea ce nu ai? Tu trebuie sa te descoperi ca sa afli cum stau lucrurile. Dincolo de clisee, de norme sociale sau de asteptari pe care le au ceilalti de la tine. Fa diferenta intre ce vor ei si ce vrei tu! Nu trebuie sa faci pe plac nimanui! Este obligatoriu sa te cunosti pe tine inainte de a avea un copil. Si, in primul rand, sa stii ce vrei de fapt!

autorul artic.Valeriu Panoiu