Meditatie

Meditatii la lumina stelelor si a Lunii




Pe langa lumina Soarelui, expunerea la lumina stelelor si a Lunii contribuie la imbunatatirea vietii si a sanatatii.
Ciclurile Lunii au servit multa vreme drept repere pentru a sti cand sa semanam si cand sa culegem recoltele. Aceste cicluri lunare sunt asociate cu fertilitatea si cu sarbatorirea secerisului, care se coreleaza si cu sarbatorile spirituale si religioase.
In cele trei nopti cu luna plina (cea de dinaintea lunii pline, cea cu luna plina si cea care urmeaza), este foarte energizant si inspirator sa faceti o baie de lumina lunara. Statul afara in timp ce ne lasam scaldati de lumina lunii poate fi simtit ca fiind mistic. Reinvie amintirile stravechi ale „cailor de demult” de conectare la spiritualitate prin intermediul naturii.
• Seara de dinaintea lunii pline: noaptea reincarcarii. Precum cu un san care da lapte, luna aproape plina ne ofera lumina pentru a ne reincarca cristalele, uleiurile si corpurile. Puneti si cristalele si celelalte articole afara, daca se poate, sau in apropierea unei ferestre, unde vor fi expuse la maxim la lumina Lunii in timpul noptii.
• Luna plina: noaptea renuntarii. Cand luna este complet plina, oferiti-i orice aspect la care doriti sa renuntati. Puteti face acest lucru mental sau prin actiuni, cum ar fi sa scrieti lucrurile la care doriti sa renuntati si apoi sa ardeti sau ingropati hartia sub lumina lunii pline.
• Luna noua: noaptea manifestarii. In noptile fara luna, energia este propice pentru a va manifesta visele si dorintele. Meditati la dorintele voastre si fie spuneti-i lunii noi care sunt intentiile voastre, fie scrieti-le sub forma de afirmatii (ceea ce inseamna ca scrieti propozitii pozitive descriind cum v-ati realizat deja dorintele). Cereti-i lunii noi si arhanghelului Haniel sa va calauzeasca actiunile pentru a manifesta aceste intentii si afirmati ca ele vor actiona spre binele cel mai inalt.
• Semiluna: noaptea curajului si a puterii. Semiluna este simbolizata prin coarnele unui taur si este un semn de putere. In aceasta seara, hotarati-va sa mergeti mai departe fara teama. Rugati-l pe arhanghelul Mihail sa va amplifice curajul de a face pasii necesari pentru a va manifesta scopul vietii.
• Lumina stelelor. Lumina stelelor trezeste imaginatia si deschide mintea inaintea somnului. Aceasta permite calatoriilor noastre din timpul somnului sa ajunga mai sus si mai departe in planul astral, ne da voie sa ajungem la maestrii spirituali elevati, sa ii vizitam pe cei dragi plecati din aceasta lume si ajuta subconstientul sa rezolve probleme si sa creeze idei noi in vis.
Noi suntem spirite intrupate pe o planeta frumoasa care are surse de lumina fizice – Soarele, Luna si stelele – facute pentru a ne sustine si a ne vindeca. Lumina este un instrument care sta la dispozitia oricui, gratuit. Atunci cand acest lucru se cupleaza cu iubirea, posibilitatile sunt nelimitate.(art.preluat de pe ste-ul almeea.com)

Sigiliile karmice la nivelul corpul duh - Corpul duh are imprimate, in regiunea pieptului, trei pete de diferite marimi, culori si luminozitatii, ce reflecta cu precizie karma persoanei respective, acumulata de-a lungul existentelor anterioare. Fiecare dintre cele trei sigilii karmice are propria sa paleta cromatica distincta. Acestea sunt de fapt pete de energie modulata informational imprimate in structura corpului duh. Ele difera ca forma, marime si culoare de la om la om ; unii au sigiliile karmice mai mari si mai intunecate, altii le au mai mici si mai deschise la culoare. In general, acestea au diametrul unei guri de pahar. Putem spune ca sigiliile existente la nivelul corpului duh reprezinta "zestrea" karmica a fiecarui om, cu care vine la incarnare.


Evenimentele vietii sunt generate in mod progresiv de tendintele karmice stocate energetico-informational in aceste zone, fie ca datorie, fie ca rasplata. Ceea ce este insa cu adevarat neplacut, este faptul ca la marea majoritate a oamenilor, datorita tendintelor deja formate, dar si datorita perseverarii in erori, sigiliile karmice, in loc sa se micsoreze, se maresc si se amplifica neincetat.


Sunt destul de putini oamenii care, de-a lungul unei singure existente, reusesc sa tempereze asprimea unor caracteristici de caracter, sa le slefuiasca corespunzator, astfel incat, karma negativa generala, determinata de comportament, sa fie in scadere.
In ecuatia destul de complicata a destinului unui om mai participa si un alt impuls, care insa nu este generat de evenimente trecute, din existentele anterioare, deci nu este produs de potentialul karmic uman. Este vorba despre aparitia unei energii spirituale superioare, pe care o denumim Gratie. Aceasta energie reprezinta un ajutor divin in vederea atingerii unui obiectiv aflat in concordanta cu Planul cosmic de evolutie si este la indemana tuturor prin rugaciune .


Sigiliile karmice ale corpului sufletului - In mod identic, la nivelul corpului sufletului avem imprimate alte trei sigilii karmice: sigiliul karmic al respectarii legilor divine, sigiliul karmic al familiei si sigiliul karmic al relatiilor sociale. De data aceasta, cele trei sigilii karmice ale corpului sufletului indica doar karma acumulata in prezenta existenta. Sigiliul karmic al respectarii legilor divine, situat in partea centrala a corpului sufletului, indica cu precizie felul in care, de-a lungul prezentei existente, omul a fost capabil sa respecte legile spirituale. Sigiliul karmic al respectarii legilor familiei, situat in partea din stanga a corpului sufletului, indica natura relatiilor pe care omul le are cu sotia, cu copiii sau cu parintii. Sigiliul relatiilor sociale, situat in partea din dreapta a corpului sufletului arata foarte clar modul in care omul se comporta in societate: daca este badaran sau bine crescut, daca-i respecta sau ii jigneste pe ceilalti.


Fireste, personalitatea nu este formata numai din ansamblul sufletului, ci si din celealte elemente componente: corp eteric, corp material si corpurile aurei derivate: corp emotional, corp astral, corp mental inferior, corp mental superior. De aceea, karma prezentei existente nu se reflecta numai in sigiliile karmice ale corpului sufletesc, ci in intreaga fiinta omeneasca.


Karma prezentei existente este detectabila atat la nivelul corpului sufletului, cat si la nivelul aurei exterioare, la nivelul corpului eteric, la nivelul corpului material si la nivelul
infatisarii fizice. Tot ce face omul in prezenta existenta este stocat, sub forma unor energii karmice, la nivelul celor trei sigilii ale corpului sufletului. De la sigiliile karmice situate la nivelul corpului sufletului, impulsurile karmice sunt transmise la toate celelalte elemente ale fiintei umane.


Procesul difuzarii energiilor karmice la intreaga structura a personalitatii este simplu. De la extremitatile sigiliilor karmice ale corpului sufletului pornesc firisoare de lumina foarte subtiri, care duc, in cele din urma, la chakrele corpului eteric. Prin acestea din urma, energiile karmice sunt difuzate, mai departe, la campurile eterice ce inconjoara organele corpului material. Fiecare organ fizic este invaluit intr-un camp eteric distinct. De acolo, energiile karmice sunt difuzate organelor fizice.


Desi este dificil de urmarit intregul paienjenis de fire de lumina ce pleaca de la sigiliile karmice si duce la chakre, la contrapartile eterice ale organelor fizice si, in final, la organele fizice, intregul proces se desfasoara dupa un standard previzibil. Cand omul comite erori comportamentale, se formeaza energiile karmice negative (noxe energetice)
ce emit culori, sunete si mirosuri dizarmonice. Aceste noxe sunt stocate in apropierea sigiliilor karmice ale corpului sufletului.


De la sigiliile karmice, energia modulata informational se propaga prin firisoarele de lumina (nadisurile), la toate celelalte elemente ce formeaza fiinta omeneasca, pentru a ajunge la campurile eterice ce inconjoara organele fizice corespondente: inima, plamanii, pancreasul, splina etc. In momentul in care impulsul energetic ajunge la campurile eterice si, in final, la organele fizice, omul se imbolnaveste.


Aceast proces demonstreaza faptul ca exista o legatura energetica intre functionarea unui organ fizic si zestrea karmica generata de o eroare de comportament. Concluzia este evidenta: omul insusi, atat ca structura aurica, cat si ca structura materiala este karma cristalizata.


C.Ganescu - vol."Omul in afara trupului"

“Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;


“Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta;


“Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);


“Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.


Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

Exista nenumarate practici utilizate de oameni pentru a intra in legatura cu spiritele. Unele dintre ele sunt foarte eficiente, ducand la colaborarea fidela intre om si spirit. Altele sunt simple aberatii, care duc la false perceptii ale lumii spiritelor. Aceasta a doua categorie cuprinde in general spiritismul cu cartea si cheita, care, de fapt, poate fi considerat o metoda radiestezica. Aici nu este vorba de contactarea propriu-zisa a spiritelor, ci de contactarea propriului subconstient, iar falsitatea consta in aceea ca omul isi foloseste propriul subconstient folosind numele unui spirit.

Spiritele superioare nu vin daca sunt chemate in acest mod de lucru rudimentar. Cel mult se pot distra pe seama persoanei in cauza acele spirite buclucase, glumete, care misuna peste tot. De aici rezulta informatii eronate, incomplete sau absenta raspunsurilor la intrebarile puse de catre om.

O alta metoda empirica folosita de oameni pentru contactarea spiritelor este cea a ciocaniturilor. Exista case in care anumite spirite se distreaza ciocanind in mobile sau pereti. Intr-adevar, aceste zgomote sunt provocate de spirite, dar numai atunci cand ele au o anumita cadenta si se repeta in mod sistematic. Spiritele care produc zgomotele doresc sa comunice cu oamenii. In aceste cazuri este util sa li se raspunda in aceeasi maniera pana cand se stabileste un cod de conversatie intre spirit si om, aceasta colaborare putand duce la unele descoperiri interesante pentru om.

Exista posibilitatea ca situatiile conflictuale din interiorul familiilor sa deranjeze unele spirite bune sau rele, antrenandu-le in atmosfera agitata din casa. De aici rezulta o serie de manifestari dezordonate, zgomotoase, ale spiritelor, care fie ca pun oamenii pe ganduri, fie ii inspaimanta in cel mai inalt grad. De exemplu, un spirit „nervos” poate capta de la oamenii care se cearta suficienta energie pentru a trage cuiva o palma sau chiar un pumn, destul de puternic ca sa tranteasca un om la podea. Sau, din contra, spiritele bune pot trezi omul din somn noaptea pentru a-l obliga sa gandeasca intelept, in linistea noptii, la problemele lui de viata.

Oricum si oricand s-ar produce astfel de manifestari ale spiritelor, trebuie sa remarcam intentiile lor pentru orientarea oamenilor in directia dorita de ele. Influenta spiritelor asupra mintii omului este covarsitoare. Totusi, pentru majoritatea pamantenilor, aceasta influenta este inacceptabila deoarece, in general, oamenii se cred atotputernici, capabili sa invinga chiar fortele naturii ; cu alte cuvinte, ei considera ca manifestarile spiritelor ar fi neglijabile.

De ce ne e frica atat de mult de moarte? Pentru ca cea mai mare frica a noastra este aceea ca nu ne putem imagina non-existenta noastra. Poate ca noi, dupa moartea corpului fizic, vom dispare fara nicio urma. Poate ca nu vom mai avea constiinta fiintei noastre. Poate ca a muri inseamna a disparea pentru totdeauna, nemairamanand altceva decat amintirile in randul celor dragi noua, aflati inca in viata. Ne este frica de moarte intrucat nimic nu va mai conta pentru noi. Noi nu vom fi decat…nimic. Iar aceasta frica este inimaginabila.
Dar daca moartea este cu totul ceva diferit? Daca moartea nu este sfarsitul unei vieti, ci inceputul unei noi existente? Este aproape imposibil pentru noi sa ne gandim la supravietuirea noastra dincolo de mormant. Noi suntem extrem de atasati de trupurile noastre, avand grija in fiecare zi de nevoile noastre fizice. Cum am putea exista dincolo de moarte, cand noi ne intoarcem in tarana?

Poate ar fi cazul sa reamintim de o poveste care este cunoscuta unora dintre voi:

Imaginati-va doi embrioni gemeni aflati in pantecul mamei lor, inainte de a se naste. Cei doi au in interiorul pantecului o viata sigura si linistita. Ei nici nu-si pot imagina un fel de viata mai confortabil. Sa presupunem ca cei doi embrioni au constiinta, incep sa judece, sa rationeze si sa-si imagineze viitorul. Dar cei doi au puncte de vedere diferite: unul este optimist, pe cand celalalt este pesimist. Primul este un credincios, al doilea este un sceptic. Credinciosul e sigur ca o alta viata il asteapta, dupa ce va pleca din casa prezenta. El spune: “Nu-mi vine sa cred ca Dumnezeu ne-a pus aici timp de 9 luni de zile, a avut grija de noi, ne-a hranit si ne-a permis sa crestem, fara niciun scop. Sunt sigur ca exista un plan mai mare de care noi nu suntem inca constienti. Prezenta noastra aici poate fi o pregatire pentru o viata mai frumoasa care va urma.”

Fratele sau geaman, scepticul, nu are insa nicio asteptare. Pentru el, credinta (asa cum a spus Marx) nu-i altceva decat un “opiu pentru mase”. El ii spune fratelui sau optimist: “Tu ai sperante, dar adevarul e altul. Adica pantecul in care noi traim este singura noastra viata. Odata ce parasim acest loc, vom muri. Alta viata nu mai exista.”

Fratele credincios incearca insa sa-si convinga fratele sceptic. El ii spune ca poate, odata iesiti din pantec, ei vor fi capabili sa se miste mult mai liber, se vor hrani altfel, vor avea o alta perspectiva asupra lumii. El ii impartaseste visele si sperantele fratelui sau sceptic, dar, intrucat nu are experienta anterioara, nu are cum sa probeze ca ceea ce spune este total adevarat.

Dar, momentul nasterii se apropie. Fratele credincios e increzator ca, nu numai ca supravietui, dar ii va fi si mai bine decat existenta in interiorul pantecului. Fratele sceptic crede ca, dupa expulzarea din pantec, lumea se va sfarsi. Iata ca nasterea avu loc: fratele optimist privi in jur, vazu noua lume si isi spuse in gand: “In definitiv, se pare ca am avut dreptate”.

Asadar, ceea ce pare moarte dintr-o perspectiva, in realitate este o noua forma mai inalta de viata. Moartea si renasterea sunt sinonime. Cum am putea trai in afara trupurilor noastre? De ce nu am putea? Poate ca sufletul nostru, dupa moartea trupului, va avea o libertate superioara ce nu o putea obtine ca urmare a limitarilor fizice.

Misticul evreu Mendel din Kotzk le spunea discipolilor sai sa nu se teama de moarte caci “moartea nu-i altceva decat o trecere dintr-o incapere in alta, iar ultima incapere este intotdeauna mult mai frumoasa”.

Cu totii am trecut prin perioade, sau momente, in viata noastra, cand am simtit ca pierdem parti din noi . Pierderea temporara ( pe durate mai scurte sau mai lungi, uneori indefinite) a unor parti (de diverse marimi, specific si consistenta) ale sufletului nostru, survine de fiecare data cand trecem prin situatii de viata traumatizante. Moartea cuiva drag, despartirea de iubita - iubit, abuzul emotional sau sexual, sperieturile puternice la o varsta frageda, accidentele, bolile, amputarile-operatiile chirurgicale, in general toate lasa urme in matricea energetica numita suflet .
Fenomenul se datoreaza in principal actiunii unui mecanism de aparare al sufletului, care permite unor parti ale sale ca in momentul traumatizant sa ” zboare” in alta parte ,pentru a supravietui traumei. Partile de suflet care zboara pentru a nu fi traumatizate , de cele mai multe ori nu se intorc integral .


Folosind un model holografic al sufletului, putem spune ca de fiecare data cand o bucata din holograma spatio-temporala-energetica numita suflet se desprinde, iar ceea ce ramane “acasa”, “la purtator”,va fi o holograma pastrand caracteristicile intregului, dar mai mica, mai palida ,mai lipsita de lumina si energie . Astfel, sufletul unei persoane adulte ajunge de multe ori sa fie ” risipit ” in mai multe puncte ale vietii sale: copil inocent si iubitor ascuns undeva in urma unei sperieturi, adolescent voluntar si rebel, tanar indragostit intr-un moment trecut al vietii sale. Fiecare parte a sufletului are propriile sale calitati , defecte , amintiri , sentimente si atitudini . Pentru fiecare parte de suflet lipsa, adultului ii lipsesc acele caracteristici proprii partii respective de suflet (cati dintre noi in urma unei povesti de dragoste nefericite, mai poate iubi ca pana atunci?)


De zeci de mii de ani, shamanii au fost cei care au putut atat diagnostica, precum si vindeca aceste pierderi de suflet. Procedura clasica este cea in care sufletul shamanului, insotit de spiritele sale ajutatoare si de ghizii sai, calatoreste in Realitatea Non-ordinara, identifica partile de suflet fugare si le convinge prin mijloace specifice sa se intoarca acasa.


Simptome ale pierderii de suflet .


Lista simptomelor pierderii unor parti ale sufletului contine :
- depresie in diverse grade de intensitate , acuta sau cronica;
- sentimentul ca nu suntem complet “acasa” in trupul nostru ;
- sentimentul ca ne traim viata mai degraba ca spectatori decat ca personaj principal ;
- prezenta unor obiceiuri autodistructive, a dependentelor de droguri, alcool, munca, sex, bulimie sau anorexie ;
- sistem imunitar slabit, boli in copilarie sau in viata de adult;
- sindromul de personalitate multipla;
- boli psihice;
-imposibilitatea de a crea si mentine relatii armonioase cu partenerii de viata ;
-lipsa amintirilor dintr-o anumita perioada a copilariei sau a vietii in general ;
-respect de sine scazut ; sentimente de lipsa de valoare a propriei persoane , iubire de sine putina sau deloc ;
-frica de a avea incredere in altii ;
-rusine generalizata sau difuza ;
-neglijare a vietii spirituale;
-imposibilitate de a lua decizii ; frica de a-si asuma responsabilitati ;
-sentimentul lipsei de putere personala ;
-a fi victima sau autorul unui abuz ;
-perfectionism ;


Fiecare din aceste simptome pot fi datorate pierderii unei/unor parti din sufletul propriu . Aceasta lista nu este nici completa , nici infailibila . Nu neaparat cineva care prezinta aceste simptome sufera cu adevarat de pierdere a sufletului. Cel care poate afla cu certitudine si remedia acest lucru este cel ce poate sa vada sufletul , adica shamanul , si anume in calatoria sa in Realitatea non-ordinara , in Lumea Cealalta , pe Celalalt Taram , insotit de spiritele sale ajutatoare .

autor-Sandra Ingerman

PUTEREA VINDECATOARE A INIMII


Institutul american HEARTMATCH a descoperit ca inima emite un camp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decat campul pe care-l emite creierul. Este important sa notam aceasta diferenta de putere intre campul electromagnetic al inimii si acela al capului pentru a intelege importanta sentimentelor noastre, a iubirii, a recunostintei, a aprecierii si a oricarei trairi pozitive! Tot ce simtim si traim ca sentiment frumos, pozitiv, inaltator (compasiunea, dragostea, blandetea, bunatatea, bucuria) creeaza ceea ce specialistii au numit “coerenta inimii”, pe cand trairile negative, ca si gandirea corespunzatoare acestora creeaza "incoerenta inimii", generand emisii vibrationale in campul electromagnetic al inimii si al creierului nostru.


Aceste campuri electromagnetice influenteaza deopotriva corpurile noastre, ca si realitatile pe care le intalnim in viata de zi cu zi. Acelasi institut a constatat ca, daca suntem furiosi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de sase ore pentru a recupera puterea pierduta. De asemenea, daca traim cinci minute de compasiune si apreciere, imunitatea se imbunatateste cu 41 la suta.


Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi sa inteleaga puterea de vindecare a inimii blande si iubitoare, precum si puterea trairilor negative de a ne imbolnavi. In mod practic putem intelege in fiecare moment al existentei daca ne aflam in inima sau am iesit din ea. De cate ori simtim si gandim negativ, ne infuriem, ne suparam, uram, dezapreciem sau judecam in mod agresiv (noi putem observa realitatea imediata, fara a o judeca) este semn ca ne indepartam de inima. Orice am gandi, am simti, am trai ca stare negativa ne semnaleaza ca am intrat in domeniul Egoului sau al "judecatii lumii".


Mintea omeneasca este conditionata de realitatea prezenta sau trecuta, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, asa incat ea va genera intotdeauna emotiii negative cand va fi in fata unui eveniment de viata neplacut. Simplul fapt de a ne autoobserva aceasta negativitate si a alege spontan sa ne intoarcem la adevarul inimii noastre, o rugaciune repetata, o amintire frumoasa, apelul la ganduri bune, de speranta, de bucurie, de bine pentru tot ce ne inconjoara ne ridica vibrational incetul cu incetul pina acolo unde vom simti ca santem din nou in armonie cu inima noastra.


Daca vom gandi binele cel mai inalt al tuturor vom crea starea de “coerenta intre inima si minte”, de armonie intre inima si minte, ceea ce ne va aduce o surpriza coplesitoare. Mai intai, se vor vindeca multe dintre afectiunile pe care le avem in corpul fizic. Dar, mai presus de orice, ne vom simti vindecati in suflete. Nu vom mai face eforturi pentru a gandi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a darui, pentru a ne simti iubitori sau generosi.

Earl Nightingale:

Oamenii-rau isi urmeaza propria curgere. Curgerea lor este ceea ce sunt, ceea ce ii reprezinta cel mai bine, ceea ce le defineste sufletul si le contureaza existenta. Oamenii-Tel nu vor sa curga. Vor sa simta pamantul, drumul sub picioare.

RAUL?

Unii dintre noi sunt ca raul… Curg... Stiu incotro curg… Stiu de la o varsta frageda, parca inca de cand s-au nascut ce vor sa faca sau sa devina in viata. Stiu ca raul trebuie sa isi urmeze pasiunea indiferent de obstacole, indiferent de pietrele si obstacolele intalnite in cale, indiferent ca ajung sa se rastoarne in golfuri, mari sau intr-o simpla balta. Stiu ca raul trebuie sa isi urmeze cursul si nu isi abandoneaza niciodata curgerea. Ei isi urmeaza propriul rau. Curgerea lor este ceea ce sunt, ceea ce ii reprezinta cel mai bine, ceea ce le defineste sufletul si le contureaza existenta. Nu… fara curgerea lor zbuciumata sau linistita… nu s-ar simti vii, impliniti, fericiti. Si curg incotro ii undeva viata, incotro ii duce inima, incotro se afla viata lor.
Unii dintre noi aluneca in viata fara un scop real sau o destinatie fixa, insa in final isi ating scopul, ajung in matca linistii lor. Isi realizeaza curgerea cu sete, cu dorinta, cu aprindere, chiar daca sunt obositi, chiar daca sunt epuizati. Unii dintre noi sunt ca raul… odata ce isi stiu pasiunea… pasiunea lor devine de neoprit. Ea este pamantul, ea este roca, ea este planeta pe care curg, zeul la care se inchina. Pentru unii dintre noi nu conteaza conditiile in care lucreaza, nu conteaza peretii cu tencuiala cazuta intre care lucreaza, atat timp cat isi pot urma pasiunea, scopul, viata. Munca lor este viata. Pasiunea este existenta. Aria lor de interes este totul. Poate ca nu primesc recunoasterea imediat, insa au rabdare sa o astepte chiar o viata intreaga. Traiesc in prezent, pentru prezent, pentru pasiunea lor.

Cine sunt Oamenii-Rau?


“Oamenii rau sunt acea categorie de oameni norocosi care se gasesc pe ei insisi nascuti pentru a indeplini o misiune speciala. Sunt mii de oameni rau peste tot in lume. Mozart si Da Vinci sunt oameni-rau. La fel si Graham Bell, Thomas Edison. Oamenii-rau sunt oamenii care stiu inca de cand s-au nascut ce vor sa faca cu vietile lor si par nascuti pentru a-si petrece vietile in urmarirea interesului lor. Oamenii-rau se arunca in rau 100%, tinandu-se ocupati cu orice se intampla sa fie. Nu se gandesc prea mult la succes sau la idea de a face bani. Isi petrec pur si simplu vietile facand ceea ce pot mai bine in raul lor de interese”
“Oamenii-rau sunt construiti pe un alt calapod decat cel al oamenilor-destinatie. Drumul spre succes pe care il urmeaza nu este atat de structurat precum al oamenilor-destinatie. Ei sunt cei mai fericiti si mai impliniti atunci cand curg intr-un rau abundent de interese – un subiect anume sau o profesie fata de care sunt foarte pasionati. Chiar daca planul lor in viata nu poate fi concret masurabil intrucat telurile lor nu sunt masurabile, se bucura adesea de success in viata. Adesea, pasiunea de care dau dovada in aria lor de interese, ii conduce catre realizari si succes. Pasiunea, placerea si atasamentul fata de ceea ce fac ii ajuta sa recunoasca si sa-si faca loc printre oportunitati care nu pot fi observate de oamenii-tel din cauza perspectivelor mai inchise pe care le aleg cei din urma. Oamenii-rau sunt exploratori, cautand in permanenta sa descopere oportunitati si noi experiente. Pentru oamenii-rau, bucuria vine odata cu calatoria… nu din atingerea destinatie… exact opusul oamenilor-tel. Oamenii-rau sunt mai deschisi decat oamenii-tel ideilor si perspectivelor noi, dar si atitudinilor si punctelor de vedere diferite decat oamenii-destinatie, hotarati si concentrati asupra obiectivelor.”

sau... DRUMUL?

Altii dintre noi, poate ca cei mai multi dintre noi, aleg in schimb drumul… Oamenii-Tel nu vor sa curga. Vor sa simta pamantul, drumul sub picioare. Drumul le inspira speranta, siguranta. Merg pe drumul care ii inspira sa fie ceea ce sunt. Drumul e stabil, sprijina, aduce ratiune, sens si echilibru vietii. Drumul are si el praf. Are obstacole. Nu este intotdeauna luminat de stele si neted ca pantecul mamei. Oamenii-tel orbecaiesc si ei pe drum. Drumul ii aduce acolo unde isi doresc, acolo unde spera, acolo unde se simt in siguranta. Unii dintre noi se mai abat de la drum, insa in final se intorc la drumul pe care trebuie sa il urmeze.
Unii dintre noi stiu care este destinatia la care trebuie sa ajunga. Unii traiesc pentru a-si atinge telurile, obiectivele, visurile, pentru a ajunge la destinatia. Unii au un scop solid, real, o destinatie anume. Scopul le aduce frumusete. Scopul ii face sa se schimbe. Scopul ii maturizeaza. Scopul le aduce evolutia. Scopul le aduce fericirea. A-ti sti scopul uneori si a-l urma iti poate aduce implinirea. Care este rostul scopului si de ce il urmeaza acesti oameni cu atata frenezie? “Cea mai importanta parte a scopului este pur si simplu de a avea un scop. Scopul scopului este acela de a ne motiva, de a ne face mai buni si de a ne impinge catre o viata si o lume mai buna”

Cine sunt Oamenii-Tel?

“Cei mai multi dintre noi sunt familiarizati cu oamenii-destinatie sau oamenii-tel. Ei sunt cei care iau un pix si o foaie de hartie in mana si incep sa isi noteze obiectivele si intervalele de timp in care trebuie sa le duca spre realizare. Ei sunt cei care, odata ce isi astern alb pe negru obiectivele, se concentreaza asupra implinirii si le implinesc unul dupa unul... Prin proiectarea unei harti a realizarilor viitoare, oamenii-tel isi stimuleaza si incurajeaza mintile lor creative inspre atingerea acelor obiective. Ulterior, subconstientul lor va lucra asupra acestor idei si perceptii, ajutandu-i sa isi indeplineasca telurile.” (Stephen M. Shapiro)

… sau doar pasageri in calatoria vietii?

Nu spune nimeni ca drumul este prea sigur. Nu spune nimeni ca raul este prea mobil. Nu spune nimeni ca raul este calea gresita, ca drumul este calea cea mai potrivita. Ca drumul este rau. Ca raul este bun. Indiferent ca alegem drumul, indiferent ca suntem raul, ne aflam cu totii in calatoria cea mai potrivita pe care o numim viata. Daca stii cum sa o traiesti, viata inseamna implinire. “Ceea ce este de importanta primordiala in viata ta va fi sursa securitatii, a intelepciunii, a puterii, a indrumarii”. (Stephen Covey). Urmeaza acel ceva.

Exista si o alta categorie, a oamenilor care nu au un tel anume. Iata cum ii descrie Stephen M. Shapiro:

“Oamenii lipsiti de obiective sunt oamenii care traiesc mai degraba din experienta decat din realizari. Acesti oameni se lasa purtati si condusi de pasiune. Oamenii lipsiti de tel nu traiesc neaparat o viata eliberata de orice obiectiv sau tel. Viata lor nu este neaparat lipsita de idealuri. Ei traiesc din ghemul de teluri care insfaca atat de multi oameni. Ei traiesc in fiecare moment prin prisma experientei. Traiesc o viata facuta dupa propria schita, nu o viata in care societatea le spune cum sa o traiasca. Apreciaza ceea ce sunt astazi si evita sa isi faci griji in privinta viitorului”.

http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/9573/Oamenii-care-curg-Oamenii-care-aleg-drumul