ANIMALE SALBATICE

Bizonul – Saga unui supravieţuitor






Sunt printre ultimii descendenţi ai unui popor mare şi puternic. Dacă voi oamenii aţi ajuns în America pe apă, strămoşii mei au venit aici pe gheţuri, cu multe mii de ani înaintea voastră. Primii oameni care ne-au întâlnit ne-au respectat şi iubit, iar carnea noastră i-a salvat mereu de foametea cea crâncenă. Albii ne-au ucis fără milă, aducându-ne neamul pe prăpastia dispariţiei. Am fost zeci de milioane, ajunsesem cîteva sute. La fel şi ei, cei care ne iubeau, oamenii cu pielea roşie şi pene în plete...Dar noi v-am iertat şi am găsit înţelegere faţă de voi. În ciuda inteligenţei şi tehnologiei voastre, sunteţi lipsiţi de inimă, iar lăcomia vă umbreşte minţile...Eu sunt Tatanka, chiar dacă mă ucizi în continuare, voi rămâne pe veci Regele Preriei, mândru şi nesupus în faţa ta, omule alb!
Strămoşul cel uriaş
Originea bizonului se pierde în negura timpului, printre evii ingheţati ai Pleistocenului.
Pe atunci, redutabilul strămoş al zimbrilor şi bizonilor moderni, denumit bizonul de stepă sau bizonul diluvial (Bison priscus), era un bovid de proporţii uriaşe care trăia într-un număr foarte mare de exemplare, în cirezi enorme, răspândite pe aproape tot teritoriul Eurasiei (şi la noi în ţară au fost descoperite urmele sale), cum o dovedesc numeroasele depozite fosilifere. Odată cu retragerea sau extinderea periodică a calotelor de gheată, evoluţia bizonului diluvial a fost modificată, erbivorul adaptându-se la mediul nou apărut al tundrelor eliberate de gheţuri.
Din acest uriaş cu capul masiv, fruntea foarte lată şi boltită, şi coarne imense crescute orizontal-lateral faţă de craniu, au evoluat bizonii de astăzi.
În timpul glaciaţiunilor din Pleistocen, bizonul de stepă a trecut din Siberia în Alaska prin strămtoarea Ciukotsk-Drejnev, pe limba de pământ a Beringiei, colonizând astfel imensul continent nord-american. Din imensul erbivor siberian a evoluat strămoşul direct al bizonilor, denumit Bison antiquus, acesta devenind de-a lungul timpului cel mai comun reprezentant al erbivorelor în cadrul celebrei Mega-Faune din America de Nord.
Bison antiquus era mai înalt, construit pe un schelet mai masiv şi mai viguros decât al descendenţilor săi de astăzi, craniul său fiind împodobit cu coarne de aproape un metru lungime. A dispărut acum circa 10.000 de ani odată cu ceilalţi reprezentanţi de marcă ai megafaunei precum ursul Arctodus simus, mamuţii, mastodonţii, cămilele, castorii uriaşi, leul american, leneşii uriaşi şi multi alţi reprezentanţi impresionanţi din Cuaternarul timpuriu.
Dispariţia sa, pusă de specialişti pe seama a mai multor cauze, fie o schimbare drastică a ecosistemului, un accident geologic, schimbarea climei sau îmbunătăţirea tehnicilor şi tehnologiei de vânătoare a primilor oameni, a rămas încă un subiect fierbinte de dezbateri între paleontologi, mai ales dacă ţinem cont că bizonul modern i-a fost contemporan o scurtă perioadă de timp, şi nu a dispărut în cadrul marii extincţii de acum 10 000 ani.

SURSA/:/DESCOPERA.RO

Leul
Leii erau candva obisnuiti in Europa, Africa si Asia, dar acum ei pot fi intalniti doar in zone protejate din sudul desertului Sahara din Africa si in padurea Gir, din India. Ei traiesc in campii deschise cu iarba, unde au apa la dispozitie si isi protejeaza ariile de vanatoare. Vaneaza, stand la panda, zebre, gnuuri si antilope.