Cum ne afectează epuizarea profesională

Sindromul de epuizare profesională, aşa-numitul sindrom burnout, desemnează eşuarea, epuizarea şi uzura energiei şi a forţelor sau a resurselor care îi provoacă individului o scădere globală a întregului poţential de acţiune. Această afecţiune se mai defineşte prin stres profesional, depresia de epuizare sau sindromul conducătorului stresat.

Studii recente au conturat categoria profesională cea mai afectată de acest sindrom: medicii. Însă există şi alte categorii profesionale afectate, cum sunt cele care lucrează permanent cu publicul: funcţionari, profesori, terapeuţi, secretari etc. S-a constatat că acest lucru decurge din obligaţia profesională permanentă a individului de a-şi susţine o imagine personală idealizată, indiferent de progresul tehnologic, de lipsa unei recunoaşteri sociale corespunzătoare cu gradul de dificultate a activităţilor pe care le desfasoară şi, în sfârşit, datorită programului neconvenţional.

Condiţii favorizante

Sindromul de burnout se manifestă prin stări de nelinişte, confuzie şi frustrare, individul simţind că ceva este în neregulă. Apoi, aceste stări se accentuează, generând nemulţumire la locul de muncă, precum şi în viaţa personală. Culminarea are loc atunci când se instalează stări de apatie, renunţare şi disperare.
Condiţiile favorizante pentru apariţia acestui sindrom sunt reprezentate de perioadele de aşteptare excesivă a unor schimbări, de numărul prea mare de concursuri având ca rezultat doar un grad mic de promovare profesională, de surmenajul socio-profesional şi de dificultăţi pecuniare majore.

Factori declanşatori ai sindromunlui de epuizare

-munca neurmată de rezultate imediate;
-nerecunoaşterea calităţii activităţii;
-lipsa încurajărilor şi a gratificaţiilor morale.

Care sunt urmările

Semne şi simptome somatice: cefalee continuă, tulburări gastro-intestinale, astenie, fatigabilitate.Comportamente neobişnuite pentru individ: iritabilitate, intoleranţă şi incapacitate de a înţelege sau a fi empatic cu ceilalţi, criticism nejustificat, lipsa de încredere, atitudine de superioritate faţă de ceilalţi.Atitudini defensive: rigiditate, negativism, rezistenţă la schimbare, pseudoactivism definit prin faptul că individul petrece tot mai mult timp la locul de muncă, dar realizează tot mai puţin din ceea ce-şi propune, fără să fie pe deplin conştient de acest lucru.

sursa:FELICIA.RO